Este seară şi este o linişte deplină. Eu îmi fac temele şi îmi pregătesc ghiozdanul… l-am terminat şi mă apuc de citit o poveste, deşi simt cum genele mi se lasă grele în jos. Moş Ene venise deja şi mă ia într-un somn adânc… în vis, se făcea că eram într-o pădure acoperită cu promoroacă albă, totul în jurul meu era alb, ca şi când o lumină puternică era în ochii mei. Dintr-odată, doi iepuri şi un cerb au ţâşnit din tufişul de promoroacă şi m-au întrebat dacă vreau să mă joc cu ei, iar eu, necrezându-mi ochilor, am spus că da. Ne-am pitit pe după tulpinile copacilor şi ne-am jucat printre nămeţii mari.
Se făcuse târziu şi i-am rugat să mă conducă acasă, însă ei au spus că mă vor duce numai dacă le dau morcovi şi varză. Ciudat… cum ne întorceam noi spre casă, am ajuns la marginea pădurii, iar puiul de cerb s-a întors la mama lui, care îl aştepta, dar iepuraşii şi-au continuat drumul cu mine. În spatele casei era omul de zăpadă, pe care îl făcusem mai devreme şi, văzându-l, urechiaţii s-au speriat. Dar eu i-am liniştit, spunându-le să nu se sperie căci este foarte prietenos, aşa că au început să se joace împreună. Eu m-am ţinut de cuvânt şi le-am adus varză şi morcovi. Istoviţi de joacă şi cu burţile pline, au plecat fericiţi către vizuina lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu